|
~*Automatic*~
㋡ B3b3lash ㋡
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 36
|
|
M-am gandit sa-mi posteaz "opera" pe-aici..
Sa-ncepem cu inceputul..
Personaje..
Aneh-Tet
Bill
Tom
Sandra
Gustav
Georg
Samantha
Jenny
Chaper 1 of 3
Deşi încă îl mai iubesc,vreau să ascund asta , până în ultima clipă când voi vedea lumina zilei. Mă uit pribeag pe fereastra din faţa mea. Plouă; un porttret banal a unei nopţi ploioase. Niciodată nu mi-a plăcut ploaia,iar acum,parcă mă linişteşte. Simt un fior rece pe şinea spinării ca şi cum m-ar străpunge o săgeată la auzul melodiei ce-mi sună ostentativ în buzunarul blugilor. Apăs pe receptor cu mâna tremurândă. Era el! Ii aud vocea răguşită. Vorbeşte repede. Abia pot să desluşesc cuvintele pe care le spune. Dar totuşi am inţeles că-i pare rău; acum oricum e prea târziu pentru scuze. Îmi sună din nou telefonul în mână. De această dată apăs pe receptor mult mai calmă şi mai relaxată.
— Da,Chriss! Ce vrei? Îl întreb plictisită stând cu capul spânzurat în jos aproape căzând din pat.
— Vreau să vii la sediu! Îmi spune ţipând din celălalt capăt al firului. Ţin mobilul departe de urechea mea,pentru că oricum vorbea tare.
— Acum?! Pe vremea asta?! Îl întreb nervoasă la care el îmi strigă un "Da!!".; Bine , bine! Vin..dă-mi jumătate de oră; continui calmă şi mă ridic din pat. Îmi pun paltonul lung până la genunchi negru pe mine şi-mi iau umbrela din cuier. După ce ies din vilă o deschid uşor şi-mi fac cale până la maşina...Ce maşină să aleg..? Dă-le-n 'colo! Oricare e bună. Mai ales în momente de criză.. Ce om idiot! Eu iau anti-depresive,şi el îmi dă iar ceva de făcut! Am ajuns în câteva minute în faţa unei benzinării. Îmi fac "plinul" şi-mi continui drumul până la sediu. Ungurul ăsta îmi dă dureri de cap. Am ajuns în faţa unei clădiri uriaşe. Cobor din maşină fără umbrelă,pentru că ploaia s-a mai potolit de când am cutreierat străzile Berlinului. Urăsc chestia asta! În fiecare noapte trebuie să intervină ceva,numai să nu pot să dorm. Dar ce vorbesc?! Eu nu dorm niciodată noaptea,şi câteodată nici ziua. Chriss îmi dă întotdeauna de muncă. În orice perioadă,fie Crăciun,paşte,noapte,zi... Trebuie să prind tot felul de neghiobi! Doar de dragul de-ai băga după gratii.
— Mda,am ajuns se pare în veşnicul sediu! Spun sarcastică. M-am plictisit până-n dinţi de sediul ăsta mizerabil.
— Vino aici,am ceva pentru tine! Un cadou. Îmi spune zâmbind prietenos.
— Cadou? Pentru mine? Pentru asta m-ai chemat? Pentru un cadou?! Îl întreb enervată la culme de gestul lui copilăresc.
— Da,pentru asta! Îmi spune al dracului de calm şi-mi întinde o cutie medie pătrată. Mă uit suspicios la ea. Îmi trezeşte amintiri care ar fi trebuit să doarmă şi în ziua de azi. Zâmbesc subtil şi-i iau cutia din mâini. El rânjeşte cu toţi dinţii şi mă îmbrăţişează.
— Şefu',ştii că nu-mi plac surpizele,şi mai ales cadourile!! Îi spun uitându-mă încă la cutie în toate colţurile.
— Măcar de ziua ta să fac şi eu ceva,nu? Îmi spune pe un ton linguşitor,scârbos chiar de linguşitor şi mă sărută pe ambii obraji.
— De ziua mea un om a făcut mai multe decât zece la un loc. Îi spun încet şi-mi îndrept privirea în pământ. Acum aveam vocea tremurândă. Tremuram şi eu.
— De ce tremuri? Ce vrei să spui? Mă întreabă îngrijorat şi-mi ia faţa în palme. Nu-i pot ascunde nimic. Lucrez de atâţia ani cu el,încât parcă el e mai mult un frate pe care nu l-am avut niciodată decât un şef. Nu că nu aş avea aşa ceva,însă fratele meu e mai tot timpul plecat.
— M-a părăsit,mi-a dat papucii în mijlocul străzii. A zis că nu mai poate continua relaţia cu o..infractoare! A înţeles totul pe dos! I-am spus după care l-am îmbrăţişat. Măcar el mă-nţelege. Mă dezmeticesc şi mă îndepărtez câţiva paşi de el. Îmi şterg lacrimile îmbibate cu rimel iar Christian se uită ciudat la mine.
— Nu am nevoie de un umăr pe care să plâng,mă pot descurca şi singură. Am trecut peste mai multe dificultăţi fără nimeni lângă mine. Mi-am apărat singură pielea. Acum nu vreau să devin vulnerabilă. Nu vreau să-mi mai fie frică! Îi spun şi-mi încord pumnul
— Dă-i asta lui Bill,personal,nu prin poştă sau pe sub uşi,când pleci.. Ai îneţeles?
— Da,dar cine e Bill? Îl întreb stând în aceaşi poziţie ca mai devreme.
— Ştii vila de lângă tine?
— Da,însă niciodată nu am îndrăznit să mă duc acolo,să văd măcar cine e respectivul care locuieşte acolo. I-am spus cu gandul in alta parte decat la el. Spun asta pentru ca mi-a zis sa-i spun că e din partea lui Eris,iar de acolo nua m mai priceput absolut nimic.
I-am luat plicul din mână şi am ieşit din sediu,ce-i drept mulţumită. Singura dată când sunt liberă! Am intrat în maşină şi am aruncat cutia cu fundiţă pe bancheta din spate.
Plicul l-am băgat într-un buzunar al paltonului. Am băgat cheia în contact şi am apăsat pe acceleraţie până în podea. Am parcat în faţa casei lui şi am ieşit din maşină. A început să mi se facă rău de la viteza cu care mergeam. Am intrat pe hol; era .. pustiu.
— Cineva,pe-aici? Heei!? Strig din hol auzindu-se până la ultimul etaj. Ciudat,nu răspunde nimeni. Apăs pe butonul din dreapta uşii mari. După câteva minute îmi apare în faţă un bărbat înalt,slăbănog,cu părul lung. Avea extensii în păr,ceea ce-mi plăcea la un bărbat.
— Cine eşti? Mă întreabă adormit mai să-mi cadă în braţe de somn.
— Ăăă..sunt..
— Eşti..? Zi odată că mi-e somn,mi-e frig,iar tu mă plictiseşti rău!
— Eşti Bill Kaulitz?
— Da,de ce întrebi? Aaa,vrei un autograf,am înţeles.. Imediat! Îmi spune vesel de parcă nici nu s-a întâmplat nimic. Cine o fi tipul ăsta?
— Uite ce e: numele meu este Aneh-tet,sună ciudat ştiu.. Şi am venit să-ţi dau asta; îi spun arătându-i plicul; e din partea lui Eris,mi-a zis să ţi-o dau ţie..
— Te ştiu! Da,te ştiu! Tu eşti mâna dreaptă al lui Chriss Eris.. Mdea,nu ştiam că arăţi atât de bine. ai 23 , nu? Eu 25,încântat!
M-a lăsat fără nicio vorbă-n gură. Dar ce — ia stai puţin! Poate i-a povestit idiotul de Chriss! |
|
|
imi place mult ideea ficului 
Next/